Întâmpinând revenirea Domnului: Nu urmați pașii lui Toma (1)
💬👉 https://ok.ru/group/55199926255842/messages Acum, dezastrele din întreaga lume se desfășoară pe o scară mai mare și multe dintre profețiile asociate cu întoarcerea Domnului au fost deja îndeplinite. Pe Facebook și alte platforme de socializare, există mulți oameni care mărturisesc că Domnul s-a întors. Când aud vestea întoarcerii Domnului, totuși, unii ridică îndoieli: „S-a întors Domnul? De ce nu L-am văzut coborând pe un nor? Nu voi crede dacă nu o văd cu ochii mei. ” O astfel de atitudine este în conformitate cu voința Domnului? în cele ce urmează, să căutăm răspunsul împreună cu înfățișarea Domnului Isus lui Toma după învierea Sa. când Toma a auzit vestea învierii Domnului Isus, el a spus: „Nu cred până nu voi vedea senmele cuielor în mâinile Lui, dacă nu mă înțeleg în semnarea cuielor și dacă nu îmi voi pune mâna în coasta Lui, nu voi crede!” (Ioan 20:25) (NTLR®) Din cauza micii credințe a lui Toma,8 Domnul l-a mustrat când i-a apărut: „Ai crezut pentru că M-ai văzut? Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut! ” (Ioan 20:29) (NTLR®) De ce Domnul Isus nu a aprobat credința lui Toma? Dumnezeu Atotputernic spune: „Înainte ca Domnul Isus să fie răstignit, Toma s-a îndoit mereu că El este Hristos și nu putea să creadă acest lucru. Credința sa în Dumnezeu era întemeiată doar pe baza a ceea ce putea vedea cu proprii ochi, a ceea ce putea atinge cu propriile mâini. Domnul Isus înțelegea bine credința acestui tip de persoană. Aceste persoane credeau doar în Dumnezeu din cer și nu credeau deloc și nu aveau să-L accepte pe Cel trimis de Dumnezeu sau pe Hristos în trup. El i-a permis lui Toma să întindă mâna și să-I atingă coasta pentru a-l face să recunoască și să creadă în existența Domnului Isus și în faptul că El era cu adevărat Dumnezeu întrupat. Era îndoiala lui Toma diferită înainte și după învierea Domnului Isus? El se îndoia întotdeauna și nimeni nu îi putea risipi dubiile și nimeni nu putea să-l facă să renunțe la acestea în afară de Domnul Isus care i-a apărut în mod personal în corpul Său spiritual și i-a permis să atingă semnele de cuie de pe corpul Său. Deci, din momentul în care Domnul Isus i-a permis să Îi atingă coasta și l-a lăsat să simtă cu adevărat existența urmelor de cuie, dubiile lui Toma au dispărut și el a știut cu adevărat că Domnul Isus înviase și a recunoscut și a crezut că Domnul Isus era adevăratul Hristos, că era Dumnezeu întrupat. Deși, în acest moment, Toma nu se mai îndoia, el pierduse pentru totdeauna șansa de a se întâlni cu Hristos. El pierduse pentru totdeauna șansa de a fi împreună cu El, de a-L urma, de a-L cunoaște. El pierduse șansa ca Hristos să-l desăvârșească. Apariția Domnului Isus și cuvintele Sale ofereau o concluzie și un verdict în privința credinței acelora care erau plini de dubii. El a folosit cuvintele și acțiunile Sale efective pentru a le spune celor care se îndoiau, celor care credeau doar în Dumnezeu din cer, dar nu credeau în Hristos: Dumnezeu nu le-a lăudat credința, nici nu a lăudat faptul că Îl urmau plini de dubii. Ziua în care au crezut pe deplin în Dumnezeu și Hristos a putut doar să fie ziua când Dumnezeu Și-a finalizat marea lucrare. Desigur, acea zi a fost, de asemenea, ziua în care dubiul lor a primit un verdict. Atitudinea lor față de Hristos le-a hotărât soarta, iar dubiile lor încăpățânate au însemnat că a lor credință nu a avut niciun rezultat, iar încăpățânarea lor a însemnat că speranțele lor au fost în van. Deoarece credința lor în Dumnezeul din cer se hrănea cu iluzii, iar dubiile lor față de Hristos reprezentau de fapt adevărata lor atitudine față de Dumnezeu, deși ei atinseseră urmele cuielor de pe corpul Domnului Isus, credința lor era tot inutilă și rezultatul lor putea fi descris doar ca a căra apă cu un coș de bambus – totul în van. Ce i-a spus Domnul Isus lui Toma a fost, de asemenea, foarte clar către fiecare persoană: Domnul Isus înviat este Domnul Isus care petrecuse inițial treizeci și trei de ani lucrând printre oameni. Deși El fusese răstignit și experimentase valea umbrei morții și experimentase învierea, fiecare aspect al Său nu suferise schimbări. Deși El avea acum urme de cuie pe trupul Său și, deși a înviat și a ieșit din mormânt, firea Sa, înțelegerea Sa cu privire la omenire și intențiile Sale față de omenire nu se schimbaseră deloc. De asemenea, El le spunea oamenilor că coborâse de pe cruce, triumfase asupra păcatului, triumfase asupra greutăților și triumfase asupra morții. Urmele de cuie erau doar dovada victoriei Sale asupra Satanei, dovada de a fi o jertfă de păcat pentru a răscumpăra cu succes întreaga omenire. El le spunea oamenilor că luase deja asupra Sa păcatele omenirii și Își finalizase lucrarea de răscumpărare. Când S-a întors să-Și vadă ucenicii, El le-a spus cu înfățișarea Sa: «Încă sunt viu, încă exist; astăzi stau cu adevărat în fața voastră pentru ca voi să Mă puteți vedea și atinge. Voi fi întotdeauna cu voi.» Domnul Isus voia, de asemenea, să utilizeze cazul lui Toma ca avertizare pentru viitorii oameni: deși credeți în Domnul Isus, voi nu puteți nici să-L vedeți, nici să-L atingeți, totuși, puteți fi binecuvântați prin credința voastră adevărată; și Îl puteți vedea pe Domnul Isus prin credința voastră adevărată; acest tip de persoană este binecuvântată.” Fragment din „Cuvântul Se arată în trup” Din aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, putem vedea că Toma nu numai că s-a îndoit de învierea Domnului Isus, dar a fost întotdeauna îndoielnic și nu a fost sigur despre Domnul în timpul urmării Domnului Isus. El nu l-a tratat niciodată pe Domnul Isus ca Dumnezeu. Domnul Isus simte ura față de oamenii care dețin acest tip de atitudine față de Dumnezeu; chiar dacă cred până la sfârșit, vor fi în continuare eliminați. pentru că sunt prea pricepuți în inimile lor și diferențiază întotdeauna între adevărat și fals cu propriii ochi, crezând prea mult în ei înșiși și ținând punctul de vedere al „cuvintelor nu sunt decât vânt; a vedea este a crede ”în credința lor în Dumnezeu. se bazează doar pe ceea ce văd ochii în tot ceea ce fac și nu au inima căutării adevărului. Dumnezeu nu recunoaște acest tip de oameni ca urmași ai Săi. Dacă vor continua cu un astfel de mod de credință, vor sfârși doar prin abandonarea lui Dumnezeu. pentru că Dumnezeu îi binecuvântează doar pe cei care pot accepta și asculta odată ce aud cuvintele lui Dumnezeu și determină că cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul. Ce avertizare ne dă eșecul lui Thomas? Ce atitudine ar trebui să adoptăm pentru a primi întoarcerea Domnului? dacă doriți să aflați mai multe, consultați pagina noastră de Facebook mâine pentru actualizari.
Biserica lui Dumnezeu Atotputernic
Întâmpinând revenirea Domnului: Nu urmați pașii lui Toma (1)
💬👉 https://ok.ru/group/55199926255842/messages Acum, dezastrele din întreaga lume se desfășoară pe o scară mai mare și multe dintre profețiile asociate cu întoarcerea Domnului au fost deja îndeplinite. Pe Facebook și alte platforme de socializare, există mulți oameni care mărturisesc că Domnul s-a întors. Când aud vestea întoarcerii Domnului, totuși, unii ridică îndoieli: „S-a întors Domnul? De ce nu L-am văzut coborând pe un nor? Nu voi crede dacă nu o văd cu ochii mei. ” O astfel de atitudine este în conformitate cu voința Domnului? în cele ce urmează, să căutăm răspunsul împreună cu înfățișarea Domnului Isus lui Toma după învierea Sa. când Toma a auzit vestea învierii Domnului Isus, el a spus: „Nu cred până nu voi vedea senmele cuielor în mâinile Lui, dacă nu mă înțeleg în semnarea cuielor și dacă nu îmi voi pune mâna în coasta Lui, nu voi crede!” (Ioan 20:25) (NTLR®)
Din cauza micii credințe a lui Toma,8 Domnul l-a mustrat când i-a apărut: „Ai crezut pentru că M-ai văzut? Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut! ” (Ioan 20:29) (NTLR®)
De ce Domnul Isus nu a aprobat credința lui Toma?
Dumnezeu Atotputernic spune: „Înainte ca Domnul Isus să fie răstignit, Toma s-a îndoit mereu că El este Hristos și nu putea să creadă acest lucru. Credința sa în Dumnezeu era întemeiată doar pe baza a ceea ce putea vedea cu proprii ochi, a ceea ce putea atinge cu propriile mâini. Domnul Isus înțelegea bine credința acestui tip de persoană. Aceste persoane credeau doar în Dumnezeu din cer și nu credeau deloc și nu aveau să-L accepte pe Cel trimis de Dumnezeu sau pe Hristos în trup. El i-a permis lui Toma să întindă mâna și să-I atingă coasta pentru a-l face să recunoască și să creadă în existența Domnului Isus și în faptul că El era cu adevărat Dumnezeu întrupat. Era îndoiala lui Toma diferită înainte și după învierea Domnului Isus? El se îndoia întotdeauna și nimeni nu îi putea risipi dubiile și nimeni nu putea să-l facă să renunțe la acestea în afară de Domnul Isus care i-a apărut în mod personal în corpul Său spiritual și i-a permis să atingă semnele de cuie de pe corpul Său. Deci, din momentul în care Domnul Isus i-a permis să Îi atingă coasta și l-a lăsat să simtă cu adevărat existența urmelor de cuie, dubiile lui Toma au dispărut și el a știut cu adevărat că Domnul Isus înviase și a recunoscut și a crezut că Domnul Isus era adevăratul Hristos, că era Dumnezeu întrupat. Deși, în acest moment, Toma nu se mai îndoia, el pierduse pentru totdeauna șansa de a se întâlni cu Hristos. El pierduse pentru totdeauna șansa de a fi împreună cu El, de a-L urma, de a-L cunoaște. El pierduse șansa ca Hristos să-l desăvârșească. Apariția Domnului Isus și cuvintele Sale ofereau o concluzie și un verdict în privința credinței acelora care erau plini de dubii. El a folosit cuvintele și acțiunile Sale efective pentru a le spune celor care se îndoiau, celor care credeau doar în Dumnezeu din cer, dar nu credeau în Hristos: Dumnezeu nu le-a lăudat credința, nici nu a lăudat faptul că Îl urmau plini de dubii. Ziua în care au crezut pe deplin în Dumnezeu și Hristos a putut doar să fie ziua când Dumnezeu Și-a finalizat marea lucrare. Desigur, acea zi a fost, de asemenea, ziua în care dubiul lor a primit un verdict. Atitudinea lor față de Hristos le-a hotărât soarta, iar dubiile lor încăpățânate au însemnat că a lor credință nu a avut niciun rezultat, iar încăpățânarea lor a însemnat că speranțele lor au fost în van. Deoarece credința lor în Dumnezeul din cer se hrănea cu iluzii, iar dubiile lor față de Hristos reprezentau de fapt adevărata lor atitudine față de Dumnezeu, deși ei atinseseră urmele cuielor de pe corpul Domnului Isus, credința lor era tot inutilă și rezultatul lor putea fi descris doar ca a căra apă cu un coș de bambus – totul în van. Ce i-a spus Domnul Isus lui Toma a fost, de asemenea, foarte clar către fiecare persoană: Domnul Isus înviat este Domnul Isus care petrecuse inițial treizeci și trei de ani lucrând printre oameni. Deși El fusese răstignit și experimentase valea umbrei morții și experimentase învierea, fiecare aspect al Său nu suferise schimbări. Deși El avea acum urme de cuie pe trupul Său și, deși a înviat și a ieșit din mormânt, firea Sa, înțelegerea Sa cu privire la omenire și intențiile Sale față de omenire nu se schimbaseră deloc. De asemenea, El le spunea oamenilor că coborâse de pe cruce, triumfase asupra păcatului, triumfase asupra greutăților și triumfase asupra morții. Urmele de cuie erau doar dovada victoriei Sale asupra Satanei, dovada de a fi o jertfă de păcat pentru a răscumpăra cu succes întreaga omenire. El le spunea oamenilor că luase deja asupra Sa păcatele omenirii și Își finalizase lucrarea de răscumpărare. Când S-a întors să-Și vadă ucenicii, El le-a spus cu înfățișarea Sa: «Încă sunt viu, încă exist; astăzi stau cu adevărat în fața voastră pentru ca voi să Mă puteți vedea și atinge. Voi fi întotdeauna cu voi.» Domnul Isus voia, de asemenea, să utilizeze cazul lui Toma ca avertizare pentru viitorii oameni: deși credeți în Domnul Isus, voi nu puteți nici să-L vedeți, nici să-L atingeți, totuși, puteți fi binecuvântați prin credința voastră adevărată; și Îl puteți vedea pe Domnul Isus prin credința voastră adevărată; acest tip de persoană este binecuvântată.”
Fragment din „Cuvântul Se arată în trup”
Din aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, putem vedea că Toma nu numai că s-a îndoit de învierea Domnului Isus, dar a fost întotdeauna îndoielnic și nu a fost sigur despre Domnul în timpul urmării Domnului Isus. El nu l-a tratat niciodată pe Domnul Isus ca Dumnezeu. Domnul Isus simte ura față de oamenii care dețin acest tip de atitudine față de Dumnezeu; chiar dacă cred până la sfârșit, vor fi în continuare eliminați. pentru că sunt prea pricepuți în inimile lor și diferențiază întotdeauna între adevărat și fals cu propriii ochi, crezând prea mult în ei înșiși și ținând punctul de vedere al „cuvintelor nu sunt decât vânt; a vedea este a crede ”în credința lor în Dumnezeu. se bazează doar pe ceea ce văd ochii în tot ceea ce fac și nu au inima căutării adevărului. Dumnezeu nu recunoaște acest tip de oameni ca urmași ai Săi. Dacă vor continua cu un astfel de mod de credință, vor sfârși doar prin abandonarea lui Dumnezeu. pentru că Dumnezeu îi binecuvântează doar pe cei care pot accepta și asculta odată ce aud cuvintele lui Dumnezeu și determină că cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul. Ce avertizare ne dă eșecul lui Thomas? Ce atitudine ar trebui să adoptăm pentru a primi întoarcerea Domnului? dacă doriți să aflați mai multe, consultați pagina noastră de Facebook mâine pentru actualizari.