Legenda ghiocelului

Ion Ghinoiu - Calendarul țăranului român. Zile și mituri
Când Dumnezeu a făcut toate câte sunt pe pământ, iarbă, buruieni şi flori, le-a împodobit cu culori frumoase. Când a făcut zăpada, i-a zis:
- Pentru că tu umbli peste tot, să-ţi cauţi singură culoarea ce-ţi place. Zăpada s-a dus mai întâi la iarbă:
- Dă-mi şi mie din culoarea ta verde atât de frumoasă!
Iarba a refuzat-o. A rugat atunci trandafirul să-i dea culoarea roşie, vioreaua să-i dea culoarea albăstruie, floarea soarelui să-i dea culoarea galbenă. Nici una nu ascultă rugămintea zăpezii.
Tristă şi amărâtă, aceasta ajunge în dreptul ghiocelului căruia îi spune şi lui necazul:
- Nimeni nu vrea să-mi dea culoarea sa. Toate mă alungă şi-şi bat joc de mine!
Înduioşat de soarta zăpezii, ghiocelul i-a spus:
- Dacă-ţi place culoarea mea albă, eu o împart bucuros cu tine.
Zăpada primi cu mulţumire darul ghiocelului. De atunci ea poartă veşmântul alb ca al ghiocelului. Drept recunoştinţă, zăpada îl lasă să-şi scoată căpşorul afară, de cum începe să se arate primăvara.