A fost odată,de demult

O lume de poveste,
În care am crescut şi noi
A fost...dar nu mai este!
O lume-n care noi atunci
Copii fiind acasă,
Ne bucuram de ce aveam
Sau...nu aveam la masă.
De un covrig sau colăcel
Făcut la sărbătoare
De ochii mamei buni şi blânzi
Privind pe fiecare.
Cu obrăjorii plini de ger
Şi îngheţaţi de-afară,
Pe lângă sobă adunaţi
La ceas târziu de seară.
Cum pe băncuţă,lângă noi
Stătea mereu bunica,
Şi tare mult ne mai plăcea
Povestea cu furnica.
N-aveam atuncea telefon
Nici laptop nici tabletă,
Nici nu ştiam ce-nseamnă-atunci
Să fii în sat vedetă.
Ne bucuram de sărbători
De iarnă,de zăpadă,
De săniuţa ce era
Comoara din ogradă!
În drum copii ne-ntâlneam
Şi plini de bucurie,
Pe derdeluşul cel înalt
Era o veselie.
...Aşa a fost cândva...demult
Copilăria noastră,
Căsuţa-n care am crescut
Cu lampă la fereastră.
Azi...nu mai e nimic la fel
Şi-n lumea agitată,
Rămas-au numai amintiri
Ce-au fost cândva...odată...
NICU FASOLĂ