De asupra norului mai sus

Multe suflete s-au dus
Cate unul... tot pe rand
Inalt cerul strabatand.
Lasand cuiburile pustii
Departe de ai lor copii.
Plecati de mult, instrainati
Fara surori si fara frati.
De asupra norului mai sus
Multe suflete s-au dus,
Din rasarit spre apus.
Inimile indurerate
Orase ,intregi sate.
Lasand livezile in floare
Si iarba crescand la soare;
Portile , de stalpi legate
Cu zece lanturi innodate;
Stresini ce se desfac
De pe casele ce tac
Nici caini nu sant sa le latre
Vatrele de lut crapate.
De asupra norului mai sus
Multe suflete s-au dus
Cu dorurile zugravite
Pe fruntile ostenite;
Cu haine roase pe la coate
Pe la maneci destramate;
Fara veste si scrisori
Unul cate unul mor.