Arta Moldovei medievale s-a dezvoltat sub influența artei bizantine paleologe, miniatura, fresca şi icoana fiind cele mai cunoscute exemple.
Miniatura, folosită la împodobirea manuscriselor cu imaginile evangheliştilor, cu ornamente, iniţiale şi frontispicii de o deosebită frumuseţe şi eleganţă, a fost una dintre primele, care, în secolul XV, a constituit specificul artelor naţionale. Centre importante ale dezvoltării acestui gen de artă în Moldova au fost, pe parcursul secolelor XV-XVII, mănăstirile Neamţ, Putna, Humor, Voroneţ, Dragomirna ş. a. Printre cei mai cunoscuţi miniaturişti medievali din epoca lui Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare figurează G. Uric de la mănăstirea Neamţ urmat de Nicodim, T. Mărişescu şi Spiridon care au lăsat o moştenire impunătoare de manuscrise miniate. Valoarea incontestabilă a manuscriselor autohtone din această perioada este confirmată şi de prestigioasele instituţii, în care sînt păstrate astăzi: Viena, Oxford, Bucureşti, Moscova, Londra, Sanct-Petersburg etc. O altă perioadă scurtă de înflorire, a miniaturii medievale moldoveneşti, este cunoscută graţie activităţii Mitropolitului Anastasie Crimca, care în primul sfert al secolului al XVII-lea, fondează, la mănăstirea Dragomirna, o şcoală de caligrafi şi miniaturişti. Un alt gen valoros al artei medievale moldoveneşti este fresca ce a înfrumuseţat interiorul şi exteriorul bisericilor din secolele XV-XVI, graţie domnitorilor Vasile Lupu, Alexandru Lăpuşneanu şi Ieremia Movilă. Din perioada lui Ştefan cel Mare s-au păstrat, fragmentar, fresce în bisericile de la Lugeni, Pătrăuţi, Voroneţ şi Bălineşti, integrate într-un program iconografic, graţie măiestriei artistice deosebite. Anume datorită calităţilor de excepţie a frescelor bisericile mănăstirilor Arbore (1503), Humor (1530), Moldoviţa (1532), Pătrăuţi (1487), Probota (1530), Suceviţa (1522), Dobrovăţ (1529) şi Voroneţ (1488) au fost remarcate drept un fenomen unic în arealul artei europene.
Интересная Молдова
Arta Moldovei medievale s-a dezvoltat sub influența artei bizantine paleologe, miniatura, fresca şi icoana fiind cele mai cunoscute exemple.
Miniatura, folosită la împodobirea manuscriselor cu imaginile evangheliştilor, cu ornamente, iniţiale şi frontispicii de o deosebită frumuseţe şi eleganţă, a fost una dintre primele, care, în secolul XV, a constituit specificul artelor naţionale. Centre importante ale dezvoltării acestui gen de artă în Moldova au fost, pe parcursul secolelor XV-XVII, mănăstirile Neamţ, Putna, Humor, Voroneţ, Dragomirna ş. a. Printre cei mai cunoscuţi miniaturişti medievali din epoca lui Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare figurează G. Uric de la mănăstirea Neamţ urmat de Nicodim, T. Mărişescu şi Spiridon care au lăsat o moştenire impunătoare de manuscrise miniate. Valoarea incontestabilă a manuscriselor autohtone din această perioada este confirmată şi de prestigioasele instituţii, în care sînt păstrate astăzi: Viena, Oxford, Bucureşti, Moscova, Londra, Sanct-Petersburg etc. O altă perioadă scurtă de înflorire, a miniaturii medievale moldoveneşti, este cunoscută graţie activităţii Mitropolitului Anastasie Crimca, care în primul sfert al secolului al XVII-lea, fondează, la mănăstirea Dragomirna, o şcoală de caligrafi şi miniaturişti.
Un alt gen valoros al artei medievale moldoveneşti este fresca ce a înfrumuseţat interiorul şi exteriorul bisericilor din secolele XV-XVI, graţie domnitorilor Vasile Lupu, Alexandru Lăpuşneanu şi Ieremia Movilă. Din perioada lui Ştefan cel Mare s-au păstrat, fragmentar, fresce în bisericile de la Lugeni, Pătrăuţi, Voroneţ şi Bălineşti, integrate într-un program iconografic, graţie măiestriei artistice deosebite. Anume datorită calităţilor de excepţie a frescelor bisericile mănăstirilor Arbore (1503), Humor (1530), Moldoviţa (1532), Pătrăuţi (1487), Probota (1530), Suceviţa (1522), Dobrovăţ (1529) şi Voroneţ (1488) au fost remarcate drept un fenomen unic în arealul artei europene.