- Sărbătoarea sărbătorilor întotdeauna vine cu emotii și miros deosebit. Inconjuram biserica cu același decor moscovit ramas in imajinatie; lumânări multe, sobor de preoți, oameni, mare de oameni necunoscuți care se felicită reciproc cu “Hristos Voskrese”, ca sa tresar la: “ - Ia lumină, ți s-a stins lumânarea...”, “-Fii atenta, sa nu te împiedici...”. Focul haric lumina chipuri de oameni dragi, auzu-mi deslușea cântarea corului bisericesc in romană iar eu realizam ca merg pe urmele mamei care, cu și mai mari emotii, smerenie și îmbrăcată in alb, ca așa se cuvine in Noaptea Învierii, pașea, candva, pe urmele mamei ei, bunicii... Amalgam de emotii care se băteau cap in cap nu înțelegeau de
- Atâtea cuie s-au bătut in mine Cu lecții învățate pe de rost... Arginți, Caiefe, Iuda a stiut de mine, Dar răstignită, încă nu am fost. Sunt liberă in mintea mea Și-n suflet. Mai liberă, nicicând nu am mai fost. Nu caut printre rândurile scrise hojma Sa-mi fac din litere vocale adăpost Și-un scut, Din nopți și zile ce le-am petrecut, Și-un pod din gânduri peste libertatea Ce am meritat-o, sigur, pe deplin, Insir pe foaie vrute Ce-au tot stat tăcute, Mai pun niște consoane-ntre vocale Si le admir. Acum, Se bat iubirile in cuie, Și-n cuie trainice, din fulgi ! Împrospătate-s cu miresmele discrete, Le înfioară fluturi mari,
- Au înflorit, la mama, trandafirii... Petale-n rouă, In miresme - dor... Of, liniște, mi-i dor de gălăgie... Of, dor, Mi-i dor de mama, când soarele se oglindește-n Botna, ori cocoțat pe Gagea, sus... și de copilaria ce s-a dus... Acasă e un rai ! Of, rai, mi te-au lăsat părinții... De ce-n alai, cu bucurie, când revin și sfinții, ne întâlnesc acele trei note la nai... Cu nuci și mere, Dor de casă, Geamantane pline, Trei note, Acelaș nai, Urâri de bine, De ani de zile, Cu lacrimă in ochi Ma tot petrec ... DE CE? de Valiuța Meșina #valiutamesinapoezii Celebra melodie cântată la nai, celebrele trei note de #Constantin_Moscovici, care intâlnesc dar și petrec oaspeții și moldovenii
- Mă găsesc în prag de casă, rup din mine nostalgia pasiunii care doare. Deschid ușa fără chee, ascult inima cum bate. Se-ncâlcește printre gene un fir de lacrimă, din multele, ce stau sa zacă ferecate... In odăi miroase a mama și a tata. Sa aprindem o candela, ei, așteaptă. Busuiocul delireaza -n șoaptă: -Azi, păianjenii sunt cei care v-așteaptă... REVENIRE de Valiuța Meșină Foto: Valiuta Mesina #valiutamesinapoezii
- Tu lasa cartea vieții larg deschisă, Dar s-o păzești de vânturi și de ploi, Ce lasă frunzele în urme cu nădejde, Deznădejde - in copacii goi. Tu lasă cartea vieții răsfoită, Perene gânduri să cuprindă rânduri, Clădite cu migală din minute, În clepsidra ce strecoară timpul pe nevrute. Tu lasă cartea vieții să miroase, A flori de măr și nu a naftalină, Trecutul să nu-ți fie dezolare, Ci un izvor cu apă cristalină. Tu lasă cartea vieții să șoptească, Aroma din nectarul tinereții, Din cel dulceag adulmecă poeții, De cel amar, se tot crucesc profeții. Tu lasă cartea vieții îmblânzită, De-un violet parfum în luna mai, O păpădie își dezbracă obosită, Mii de umbrele ce-i vor fi alai. Tu lasă ca
- De ce cucul îsi cântă al său nume... Poate, își caută al său loc în lume, În tot nimicul din lăuntrul său... Poate îl doare că se vede singur Când, lângă cineva-și găsește loc altcineva... Dar poate, el, prin cântec, dojenește, Pre cei ce, aleargă spre un scop... Atunci, când l-au plătit pentru cântare, i-au mai cerut să dee și noroc în toți cei ani, ce-i sorocește sus pe creanga, scurtați, de însăși omul ce râvnește, ca într-un final, să ia o recompensă în locul fericirii, pe care n-o trăiește. Doar pe cuc, pe la Sânzănii, chiar și dacă a răgușit, nu-l macină curiozitatea, nici teama de moarte ori de-un eventual sfârșit - nimic nu a agonisit ! PASĂRE-NEPASĂRE de Valiuța Meșin
- Miroase a tămâie, a pasca și a ceara, mama, Flori vii și oua roșii pe mormânt, Ictenia se cânta cu glas ce n-are seama, Pe veci, tu ai făcut cu tata legământ. Am fost și eu cu tine acasă, mama, Chiar dacă sunt departe azi, Căci vocea ta și-acum ma striga, cheamă, Făptura ta, de mâini ma tine, cum sa cazi... Am fost, cu toți, și eu la masa, mama, In ziua cu Blajinii la ferești. Când sora-ți netezea chipul din rama, Noi toți, simteam cum tu ne urmărești. Ți-ai pus pe buze busuiocul din trei fire, Tu nu vorbești, dar eu te înțeleg. Ecoul din trecut îmi da de știre, Eu vorbele-ți de atunci le aleg și încă le culeg. Blajinii mei părinți, voi rude și nepoate, E mai Blajin azi Paștele
- Miezul Păresimilor, Postul Mare-l împarte în două. Pregătirea de Paști începe cu număratul de ouă. Curat e-n grădină, văruit este gardul, Ba chiar și copacii și-au primit fardul. Albe petale văzduhul mângâie Bunica mai are de tras ceva brâie. Clătit e prosopul, se bat dur covoare, Pân de Florii, casa-i gata de sărbătoare. Cu Joimărița, pui toate la cale, De nu, pedepsește, în Joia Mare. Pe ouă boială, ce mai spoială! Frumos să arate, încondeiate. Miroase tot satul, a pască, în zori. Ține mult, moldoveanul, la sfinte valori. Și dacă suntem din viță de dac, Să punem pe masă și cozonac! Dacă și a jambon valea miroase, Fasole și mămăligă, însă, la amiază, Calmare ! Asta e Săptămâna M
- Casa nu e casă, făr de tine, mamă... Stâlpul de la poartă-i prefăcut in vamă. Stâlpii de la casă, străjuiesc azi dorul, Ograda respiră, când se ia zăvorul. Casa nu e casă, făr de tine, mamă... Nu mai aburește pe cotlon o zamă, Nu mai răsucește fusul a ta mâna , Și de asta natra, nu are stăpână. Presărați cu dorul am rămas cu toții. Pribegiți prin lume copiii, nepoții... Vatra se răcește, tot mai tare, mamă, Glasu-ți nu șoptește și nu ne mai cheamă... Am stricat cuptorul, Era coaptă poama. Sa se odihneasca mâinile Și mama. Am făcut mai multe, Dar n-a fost sa fie... Ai lăsat in urma Casa, ... dar și via. FĂRĂ DE TINE, MAMĂ (7.03.2018) de Valiuța Meșina Pictura de Carlan Anisoar
- Mi se pare ca aceste "aspiratoare manuale" matura singure. Voi ce ziceți ? La Nordul Moldovei, în satul Caracușenii Vechi, Briceni, măturile, au devenit nu numai obiect de arta dar si valuta convertibila !