Uneori, cazi și nu te mai ridici,

Și simți cum o durere insuportabilă,
Îți inundă sufletul de ani de zile.
Îți verși lacrimile în fiecare noapte,
Că durerea din suflet să dispară,
Dar ea nu mai dispare.
Încet cu încetul te îneci,
În oceanul tău,
Rece și plin de gheță.
Țipi dar nu se mai aude nimic,
Te scufunzi spre adânc, spre întuneric,
Și m-am lăsat înecat.
Am devenit și eu un ocean arctic,
Rece și plin de gheață,
Și acum nimic nu mă mai poate salva. https://www.instagram.com/_.willysstars._/