Egali în fața morții

(2017)
Egali în fața morții
Și-n humă înfrățiți-
În viață-s lacăt porții
Închisă de smintiți.
În lumea dupa poartă,
Cu aere de zei,
Vânează laolaltă
Mișei și farisei.
Iar prada-i lăcomie,
Supuși și subjugați,
Marasm și nebunie,
Și tronuri de-mpărați.
Croind cale tristeții ,
În marșuri de fruntași,
Torționarii vieții
Au chip de îngerași.
Râvnesc să-și înmulțească
Averea cu averi
Și-n frâu de aur crească
Puterea cu puteri.
Convinși că plinul vieții
E-n bani și hohot râs-
Servite-n miezul pieții
De robi cu chipul plâns.
Să nu priceapă dânșii
Că azi curgând din ieri,
Dezbracă de ani râșii
Și-i seacă de puteri.
Că mâine mofturi stinse
Pe veci or odihni
Și-n rând cu inimi plânse
Tot brazde or hrăni.
Și că-n palate scumpe
A lor vor huzuri
Alți strâmbi,ce-n colți vor rumpe
Averi, ce le-o-mpărți.
Și care-i rostul lume
Trăind să jinduiești
La tronuri fără nume
Și-n drum să lâncezești...?
Plăcere?-Scumpă floare,
Dar cu mireasma-i grea,
O seară-i în valoare,
Căci...te sufoci în ea.
...Smerit îmi șterg sudoarea
Trecutului durut,
Și în genunchi iertarea
Țărânei o sărut.
Căci toți rebelii sorții,
Suspuși și înrobiți,
Egali în fața morții
Și-n humă înfrățiți.
Pace tuturor!