Povara moftului

Secături cu grai de pâine,
Și-n priviri cu soarele,
Pun în gaj ziua de mâine,
Umflând buzunarele.
Pun durerea, suferința,
Pun răbdarea omului,
Sărăcia, neputința,
Pun valoarea neamului.
Jinduiesc să folosească,
Unui moft de țar smintit,
Care,lumea să-nrobească,
Vine de la răsărit.
În onoare scaldă țelul,
Moftului întunecat
Și-i tot flutură drapelul,
Țicnitului împărat.
Pe tărâmul tiraniei,
Oastea moftului străin,
Crește rodul nebuniei,
Pradă râvnei de hain.
Cu rachete scuipă moftul,
Peste neamuri tăbărând,
Pârjolește,sparge totul,
Dragul vieții mutilând.
Lacrimi, sânge, grozăvie-
Hrana moftului lihnit,
Ce se vrea în veșnicie,
Sfânt,de bine pomenit.
Milostive-n jur popoare,
Cu gând plin,dumnezeiesc,
Zdruncinate de oroare,
Prigoniții miluiesc.
Groși în plată slujitorii,
Moftului împărătesc,
Țin la pulpă trădătorii,
Căi ce nazului croiesc.
Îndesată de ocara,
Cizmei moftului cea grea,
Geme neamul sub povara,
Timpului de criză rea.
.....
Detunați-ar moftu-n tine,
Demon crud cu chip de om-
Pacea, scape de suspine,
Viața,de un "majordom".