19 дек 2014

Azi trebuia sa faci frumoasa varsta de 60 de ani, mama mea draga, dar ai plecat.

Am inceput sa nu ma m ai trezesc plangand, dar stim amandoua foarte bine ca durerea si dragostea nu se masoara in lacrimi. Iubirea mea pentru tine este atat de mare incat ar putea face inconjurul universului si tot n-ar fi suficient iar despartirea de tine doare atat de tare incat vocabularul intregii lumi ar fi mult prea sarac pentru a-ti putea spune ce simt. Ma simt ciuntita. Inima mi-e sfasiata de dor. Mi-e dor sa-ti aud vocea calda si calma, mi-e dor de cuvintele tale care ma alinau in momentele de tristete si care ma incurajau in clipele de neputinta. Imi lipseste enorm telefonul tau matinal,telefonul tau de 10 martie, sa-mi spui la multi ani la ora la care m-ai nascut, dar eu voi continua sa-ti cant de 19 decembrie “de ziua ta mamico in dar ti-am adus inima…”? Nu voi uita niciodata cum ma leganai pe picioare, mare fiind, nu voi uita niciodata cum nu te dezlipeai de mine cand eram la pat cu febra, nu voi uita niciodata cum imi luai constant apararea in fata lui tata, nu voi uita niciodata cum m-ai incurajat in orice am vrut sa fac, nu voi uita niciodata cum ma incalzeai in noptile reci de iarna, fiind tu sobita mea. Nu voi uita niciodata ca tu m-ai invatat tot ce e frumos, despre culori, arta si desen, despre cum sa ma imbrac si cum sa asortez culorile, despre cum sa nu vorbesc urat despre oameni, despre cum sa ascult, despre cum sa nu cicalesc un barbat si sa-i las libertate. Nu pot uita cum te admiram pentru ce mama si sotie erai, cresteai 2 copii, faceai curat intr-o singura zi in toata casa si nu numai, gateai. Te admiram pentru optimismul tau, pentru vointa si taria de caracter pe care le aveai. Te admiram pentru ca generatii intregi de copii te-au iubit pentru ca i-ai facut la randul lor sa iubeasca frumosul. Imi pare enorm de rau ca am plecat de langa tine si am stat departe atatia ani, chiar daca tu m-ai incurajat sa plec sa-mi fac viata asa cum mi-o doresc. Sunt atat de multe lucruri pe care ti le-as spune incat nici macar cei 29 de ani nu mi-ar fi suficienti sa-ti multumesc pentru ceea ce sunt si pentru ce reprezinti tu pentru mine. Nu voi uita niciodata ultimele tale cuvinte cand mi-ai spus ca am cei mai frumosi ochi, si cel mai frumos suflet si ca totul in mine este frumos, doar ca-mi lipseste putin increderea. Of mama! Ti-amintesti de diploma pe care ti-am adus-o cu “Cea mai buna mama”? Acel titlu nu reprezinta nici macar o infima parte din ceea ce esti tu pentru mine, vei ramane vesnic in sufletul si inima mea. Stiu ca ma vei veghea de acolo de sus si-mi vei calauzi pasii pe drumul cel drept, iar eu ma voi tine de promisiunea facuta tie.
Doamne cata nevoie am de tine, Doamne cat imi lipsesti! Te voi iubi mereu!!!

Комментарии

  • 19 дек 2014 16:25
  • 19 дек 2014 21:01
        ​
  • 20 дек 2014 16:07
    DOARE...
  • 5 янв 2015 22:50
    Ne lipseste si noua foaaaaaaaaarte mult
  • 6 янв 2015 19:12
  • 8 мар 2015 08:30
    E foarte foarte greu Liuda căci și eu am rămas fără mamă ,a decedat acum o lună. De la Catiușa
  • 28 сен 2015 10:54
    Citind amintirile tale scrise prin lacrimi ,me-am amintit si eu de  unele din clipele cele mai frumoase ale mele,de ciclul primar condus de o minunata diriginta,de colegii mei si de tine,tu fiind fiica dirigintei nu ai fost niciodata cu capul mai sus ,mereu  te-ai comportat cu colegii minunat,erai prietenoasa si amabila,sa ai parte de fericire si sa fii mindra de educatia data de Valentina Vasilevna(Dumnezeu sa o erte si sa o odihneasca la bine).