Am la inimă foc mare

Și aprind o lumânare,
Pentru scumpul meu părinte (nașul meu-Gavriil Munteanu)
A trecut la cele sfinte.
Dumnezea să ne aline,
Avem suflete - cărbune,
Ne-a lăsat îndurerați
Și -a plecat la ai să -i frați.
A fost OM CU VALOARE
Sufletul lui, cât un soare,
Ochii numai politețe,
Gura plină de blândețe .
Un soț plin de demnitate,
Harnic și exemplu -n toate,
Un părinte minunat
Si-un bunel de admirat.
Nașul meu mă mângâia,
Numai de bine-mi vorbea,
Dragostea lui părintească
Taaaare mult o să lipsească.
Lin zbor spre o veșnicie
În Sfinția Împărăție,
Va rămâne -n amintire,
Veșnica lui pomenire !!!
DUMNEZEU SĂ - L ODIHNEASCĂ,
PRINTRE ÎNGERI LOC GĂSEASCĂ,
DOMNUL BUN SĂ ÎL PRIMEASCĂ
ÎN GRĂDINA SA CEREASCĂ!!!