Oamenii bogaţi pot să Iubească?

Capitolul:8
Dimineaţa el m-a aşteptat la intrarea în campus, mi se părea ireal ce se petrecea cu mine. Din cauza dozei prea mare de fericire nici nu am putut dormi bine noaptea.
-'Neaţa. Spune el către mine, cu un zâmbet drăguţ.
-Bună Dimineaţa. Răspund eu.
-Ce faci?
-Bine. Tu? Spun evitând să privesc spre el, mi-e cam ruşine...
-De ce mă ocoleşti cu privirea? Spune acesta cuprinzându-mi faţa cu palmele sale mari şi îndreptându-mi privirea spre el.
-Nu te ocolesc... Doar că am puţine emoţii. Spun eu înroşidu-mă uşor, am simţit asta, spatele îmi ardea deja.
-Nu ai de ce... Crezi că eu nu am? Aseară nici nu am putu bine să dorm, am adormit spre dimineaţă. Spune lăsând mâinile jos, apoi călcând mai departe. Brusc m-a apucat de mână, mi-am îndreptat ralid privirea spre mâinile noastre, apoi spre chipul lui, mi-a zâmbit uşor, iar acest lucru mă ucidea.
Ajunşi în faţa şcolii mi-am aliberat mâna:
-Scuze, dar nu vreau ca toţi să ştie despre asta. Dacă nu te superi, vreau ca reliaţia noastră să fie secretă, privată.
-Bine, cum doreşti... Doar să fim împreună. Spune şi vrând să-mi pupe obrazul, dar m-am ferit.
-Ce faci? Sunt prea multe persoane aici... Eu plec, pa. Spun şi plec făcându-i uşor cu mâna. Acesta făcând la fel.
Am intrat în şcoală, acolo observând-o pe Eliada, Alina stătea cu prietenul ei, cred că suntem din aceeaş şcoală.
Am mers spre ea iar aceasta îmbrăţişându-mă.
-Scuze că nu te-am aşteptat... Am ieşit cu Ben.
-Nu-i nimic, m-a aşteptat altcineva. Spun eu, iar ea înţelegând despre ce vorbesc, şi schiţând un zâmbet mare. Deci, poate ne faci cunoştinţă? Spun eu către ea apoi privind persoana de pe scaun.
-Da, desigur, Emma-Ben, Ben-Emma, ţi-am povestit despre ea...
-Da, încântat. Spune şi îmi strânge uşor mâna.
-La fel. Spun şi zâmbesc uşor. Eu o să vă las, plec în clasă.
-Bine. Spune Alina.
Am plecat cu paşi rapizi spre clasă, m-am aşezat lângă Eliada, la locul meu. Orele au trecut foartee greu, am crezut că nu mai trec. După ore am fost chemate la profu de ed. fizică, care ne-a anunţat că sâmbătă vom avea meci.
Am plecat spre campus, acolo schimbându-mi hainele şi punându-mă pe pat. Alina mai are o pereche de ore, eu ce să fac? Voi muri de plictiseală. Aş vrea să îi scriu lui, dar dacă e ocupat. Poate să îi scriu? Nu. Brusc telefonul a vibrat, iar pe ecranul de blocare a apărut o notificare că am primit un mesaj de la Max. Da, aşa l-am scris în telefon.
*-Ce faci?*
*-Stau. Tu?*
*-Sunt afară, la geamul tău...*
Fără să mai aştept am fugit spre geam, acolo observându-l pe Max jos, făcându-mi cu mâna. Eu făcând la fel.
*-Îmi iau costumul şi vin*.
Spun eu şi îmi cheboşesc în geantă colanţii şi bluza pentru sală, iar apoi fug pe scări. Am ieşit afară , iar acolo Max aştepta. M-am dus lângă el, a vrut să mă îmbrăţişeze, dar l-am oprit, eram îm faţa campusului, iar pe la geamuri putea fi o mulţime de persoane.
Am plecat mai departe, am decis să mergem în parc, mai era 1 oră până la începutul orelor de sală. Ne-am aşezat pe o bancă în parc.
-Ce ai făcut azi la şcoală? Mă întreabă el pentru a deschide conversaţia.
-Am murit de plictiseală. Am crezut că orele nu se mai termină...
-Ai vrut să mă vezi pe mine? Spune curios.
-Da. Spun timidă şi privindu-l cum zâmbeşte.
-Ce vrei să facem până încep orele? Spune el privindu-mă atent.
-Vreau să te privesc, vreau să îţi analizez fiecare trăsătură, fiindcă dacă vreo dată ne vom despărţi să nu îţi uit chipul. Spun şi făcându-mi faţa un pic mai serioasă.
-Prea devreme îţi faci griji de aceste lucruri, deabea am început să ne construim drumul nostru. Şi te asigur că nu ne vom despărţi curând. Poate nici o dată.
-Sper. Spun şi îmi pun capul pe umărul lui. Iar el sprijinindu-şi-l pe-al lui de al meu. Am prins la curaj şi i-am apucat mâna. Mi-am încâlcit degetele printre ale lui, şi priveam la ele. Nu vreau să se descâlcească nici o dată.
Telefonul lui a început să vibreze, mi-am ridicat capul de pe umărul lui ca să poată vorbi.
-Cât poate strica un telefon. Spune el ,apoi râzând amândoi. A răspuns la el, după conversaţie a pus telefonul înapoi în buzunar.
-Nu vrei să ştii cine e? Spune el după o mică pauză de vorbire.
-Nu, dacă sunt secrete de-ale familiei tale, nu vreau să mă bag. Spun privindu-l atent.
-Nu, este fata de la casa de la sală, mi-a spus că peste jumate de oră am ore cu tine.
-Bine. Dar nu era neapărat să îmi spui... Spun şi zâmbesc uşor. Cred că ar trebuie să mergem. Spun şi îmi pun geanta în spate.
Ajunşi la sală, am plecat în vestiare şi m-am schimbat, când am ieşit Max era deja acolo. Era schimbat în pantaloni trening şi un maiou uşor liber pe corp, am observat privirile doamnelor din jur, ceea ce mă deranja.
-Trebuia să iei altceva pe tine. Nu vezi cum se uită toate la tine? Spun eu către el.
-Micuţa mea e geloasă ? Spune şi zâmbeşte şiret.
-Da, ce are? Esti al meu, " AL MEU".