Cum îți e Crăciunul, mamă?

- Iartă-ne, n-am mai ajuns...
Cum îți e Crăciunul, mamă?
- Chipul mi-e de lacrimi uns,
Îl șterg cu-n colț de năframă.
V-am pus cozonac în tavă,
Casa, cu drag, mi-am gătit,
Știți bine că sunt bolnavă,
Însă voi... n-ați mai venit.
Cumpărat-am și-un brăduț...
Le-am tot "dichisit" odaia,
Pruncilor, cu-n pom micuț,
Cât or să stea "la mamaia".
V-am pus cadouri sub el,
Atât cât pensia-mi permite,
Că mi-ești plod, ori nepoțel,
Doream să-ți aduci aminte,
De Sfântul Crăciun, la țară,
... Poate că la anul... mor,
- Viața e prea grea "afară"...
- Mai grea ca a mea, fecior?
Voi rupeți în patru-o pâine,
Cu poftă, din ea, mușcați,
Eu împart pita cu-n câine,
Având ochii-nlăcrimați...
Voi-acolo aveți de toate,
Habar n-aveți cum o duc,
Că-n șopron stau netăiate,
Vreascurile dintr-un nuc.
Am făcut ciorapi din lână,
Că nu mai suntem în Mai,
Puiul mamii, sunt bătrână,
... Cum aș putea să le tai?
Chipul mi-e de lacrimi uns,
Îl șterg cu-n colț de năframă,
-Iartă-ne, n-am mai ajuns...
Ne vedem la anul, mamă.