Veteran a celui de-al Doilea Razboi Mondial, dat uitarii de unii, dar tinut in memoria altora!!!
Ioan Balaban (1903-16.05.1990), s-a nascut in satul Alcedar, judetul Orhei, in casa lui Anatolie Calugher. A avut trei feciori pe nume: Andrei, Mihail si Vladimir Balaban cu sotia Docea. Andrei a lucrat in colhoz, vizitiu, zinovoi si brigadier la livada si vii. Are doua fete, Lilia si Galina. Mihail a lucrat la penetinciarul nr.13 din Stohnaia, Rezina. Si-a petrecut viata in satul Curatura, a avut o fata si un baiat, Tatiana si Veceslav. Vladimir de copil cinta la secundar, cind crescuse mare cinta pe la nuntii. A facut armata in Rusia, la fortele aeriene. Dupa armata a invatat de tractorist si a lucrat in colhoz, ajungind chiar sa-si procure un tractor propriu. A avut o fata si un baiat pe nume Zinaida si Vladimir. In anul 1941 domnul Ion a fost chemat la razboi, luptind alaturi de puterile sovietice. In cursul razboiului a fost telefonist, ducea asa numitul ,,mosor’’, valul cu cablu. De la inceputul a fost telefonist in urma razboiului, iar dupa 17 zile, cind trecuse pe prima linie a razboiului, a fost ranit in mina stinga, dupa fiind internat in spital. Iar dupa tratament a fost trimis acasa. Ajuns acasa dupa razboi, pe timpul foamei pentru a intretine familia cumpara rasarita si facea ulei pe care il vindea la piata din centru satului. A fost arestat pentru ca facea specula. A stat in temnita 3 ani si jumate. Dupa ce sa intors din temnita, s-a despartit cu sotia Docea si se mutasea cu baieti in casa vizavi de Vasile Tiron, acolo traise un fost boier. Fintina din drum a fost facuta de feciorul sau Mihail si Gorita Tiron. Fiind singur cauta o alinare pentru el, a gasito pe doamna Efrosenia Pascaru(Balaban), la acel timp vaduva si ea din cauza mortii barbatului sau, Petru Pascaru din Tarasova. Incepind o viata nou ambii, au fost mari gospodari. Doamna Efrosenii a lucrat in colhoz, de unde a si primit o medalie pentru munca silnica. Domnul Ion a fost storoj la ,,iataca’’ dupa infintarea URSS. Acasa se ocupa cu apicultura avind vre-o 6 stiubeie cu albini. Erau un cuplu respectatii in sat, prin faptul ca mereu erau invitatii in sat la serbari si nuntii. Deci asa si dus viata pina la sfirsit. Spre final m-as alipi unui motto romanesc: ,,A fii om nu-I lucru mare, a fii om e o mirare’’!! Mai jos am postat niste poze cu domnul Ion. Din relatarile domnului Ion Bumbac
comuna Alcedar
Veteran a celui de-al Doilea Razboi Mondial, dat uitarii de unii, dar tinut in memoria altora!!!
Ioan Balaban (1903-16.05.1990), s-a nascut in satul Alcedar, judetul Orhei, in casa
lui Anatolie Calugher. A avut trei feciori pe nume: Andrei, Mihail si Vladimir
Balaban cu sotia Docea. Andrei a lucrat in colhoz, vizitiu, zinovoi si brigadier
la livada si vii. Are doua fete, Lilia si Galina. Mihail a lucrat la
penetinciarul nr.13 din Stohnaia, Rezina. Si-a petrecut viata in satul
Curatura, a avut o fata si un baiat, Tatiana si Veceslav. Vladimir de copil
cinta la secundar, cind crescuse mare cinta pe la nuntii. A facut armata in
Rusia, la fortele aeriene. Dupa armata a invatat de tractorist si a lucrat in
colhoz, ajungind chiar sa-si procure un tractor propriu. A avut o fata si un
baiat pe nume Zinaida si Vladimir. In anul 1941 domnul Ion a fost chemat la
razboi, luptind alaturi de puterile sovietice. In cursul razboiului a fost
telefonist, ducea asa numitul ,,mosor’’, valul cu cablu. De la inceputul a fost
telefonist in urma razboiului, iar dupa 17 zile, cind trecuse pe prima linie a
razboiului, a fost ranit in mina stinga, dupa fiind internat in spital. Iar
dupa tratament a fost trimis acasa. Ajuns
acasa dupa razboi, pe timpul foamei pentru a intretine familia cumpara rasarita
si facea ulei pe care il vindea la piata din centru satului. A fost arestat
pentru ca facea specula. A stat in temnita 3 ani si jumate. Dupa ce sa intors
din temnita, s-a despartit cu sotia Docea si se mutasea cu baieti in casa vizavi
de Vasile Tiron, acolo traise un fost boier.
Fintina din drum a fost facuta de feciorul sau Mihail si Gorita Tiron.
Fiind singur cauta o alinare pentru el, a gasito pe doamna Efrosenia
Pascaru(Balaban), la acel timp vaduva si ea din cauza mortii barbatului sau,
Petru Pascaru din Tarasova. Incepind o viata nou ambii, au fost mari gospodari.
Doamna Efrosenii a lucrat in colhoz, de unde a si primit o medalie pentru munca
silnica. Domnul Ion a fost storoj la ,,iataca’’ dupa infintarea URSS. Acasa se
ocupa cu apicultura avind vre-o 6 stiubeie cu albini. Erau un cuplu respectatii
in sat, prin faptul ca mereu erau invitatii in sat la serbari si nuntii. Deci
asa si dus viata pina la sfirsit.
Spre final
m-as alipi unui motto romanesc: ,,A fii
om nu-I lucru mare, a fii om e o mirare’’!!
Mai jos am postat niste poze cu domnul Ion.
Din relatarile domnului Ion Bumbac