Zilele se trec absurde

Clipa-și uită-a său veșmânt,
Pleacă șirurile ude,
Pleacă-n cer de pe pamânt.
Timpule, ce-ascunzi în tine,Timpule, nu ai răspuns?
Zboru inimii nu vine
Vântu-n suflet a pătruns.
Bate clopotul cel mut,Bate pân'la infinit,
Sunetul a ajuns un furt,
Sunetul ce l-am iubit.
Timpule, al umbrei dese,Timpule, nu ai răspuns?
Din foc căldură iese,
Lumină, însă n-a ajuns.
Mângâi cu durere raza de iubireAșternută pe creștetu-i obosit.
Frânt de așteptare, frânt de cucerire,
Tu ai spus ca vii, insă n-ai venit!
Timpule, ce fulger vine?Pune timpule-un sfârșit!
Că m-apasă-un dor de tine
Ce în suflet mi s-a frânt.
Pleacă șirurile ude,Pleacă-n cer de pe pământ,
Zilele se trec absurde,
Clipa-și uită-a său veșmânt.
(U.Ciobanu)