ANII MEI

De multe ori prinsă de gânduri,
În miez de zi ori fapt de seară,
Privesc spre cer cum păsări rânduri,
Spre-o lume mult mai bună zboară...
Așa zburat-au anii toți,
Zi după zi, ceas după ceas...
S-au furișat ca niște hoți
Și vor să-mi ia și ce-a rămas...
Anii mei sunt grei și duri,
În spate nu îi pot căra...
Aripile au mii de noduri,
Și nu cred că mai pot zbura...
Eu tac... În fața anilor trecuți
Las amintiri să mă aline...
Iubiri și vise, ani pierduți,
Și lacrimi pe cărări străine...
Dar ce să fac? Sunt anii mei,
Chiar dac-acum m-au părăsit...
Le mulțumesc, mi-au fost temei,
Și-n rând cu mine au pășit...
✍️ Angela Cioina
27.11.2025