Viaţa omului este precum o carte,conţinutul căreia rămâne a fi un roman cu capitole întregi,fiecare filă fiind o zi din viaţa unui om.

Conţinutul acestui roman depinde numai şi numai de noi.
Necătînd faptul că alergăm după fericire,după confort şi linişte,viaţa ne pune piedice, pentru a fi mai puternici,pentru a înţelege cu adevărat sensul vieţii pe care o trăim.
O viaţă fericită nu se traduce prin,a avea bani,case şi maşini de lux,telefoane mobile performante sau haine de firmă,dar prin a avea o familie,prieteni,şi o persoană în care să te regăseşti.
Sunt momente,chiar şi zile că toţi sunt înpotriva ta,pierzi persoane de care te-ai ataşat adînc,şi asta dă naştere unei senzaţii că totul s-a sfîrşit,că lumea s-a întors radical peste tine,şi nu mai ai putere nici să plîngi.Apar momente că singurele persoane pe care le iubeşti,şi eşti complet gata să dai totul pentru ele,sunt cele care te împotrivează, nu înţeleg ceea ce ai în suflet,şi nu conştientizează cât de tare suferi.Atunci îţi imaginezi că eşti singur într-o lume plină de răutate şi ură.Analizînd corect acest sentiment,nu e o senzaţie,e chiar realitatea din ziua de azi şi viitorul din ziua de mâine.Astfel citind cartea vieţii tale,studiezi povestea lumii,care este descrisă în toate culorile unui curcubeu,dar culoarea pe care în fiecare zi o desenăm noi înşine este negru.Negru adică răutatea pe care umanitatea o au în inimile lor,şi pe care o emană ca pe un venin,rănindu-ne pe fiecare.
Astfel ajungem la sfîrşitul romanului,şi conştientizăm că viaţa e ,,ceva" scurt.Am numito precum ,,ceva" deoarece nu poate fi comparată cu nimik,e unică.
Bună sau rea doar noi decidem,pentrucă autorul vieţii noastre suntem noi,noi înşine.