Si-mi inunda mintea de atatea ganduri incat ma consider un nebun, stiind ca sunt singur tiparind aceste ganduri, trag concluzia ca m-am trezit din somn adanc.

Ce, nu stiai ca poate si tu dormi cand ma citesti? Da, dupa atata timp indelungat, am fost trezit din somn. Si acum imi aud propriul glas spunandu-mi ca nu sunt un imparat, nu sunt cel ce-mi cereti voi. Sunt doar un simplu „cersetor”. Da, sa recunoastem ca ne place sa visam, iar noua ne este teama sa ne trezim. Teama ca vei fi lasat in urma; ce, Sa ma astept sa visez ca-mi intinde mana cineva?Nu. Traim acel vis in care concuram umar la umar, facand un pas, inca un pas, ceva realizabil, ma inclin cu tot respectul, teama mea ca nu va voi ajunge din urma se hraneste cu visul ca sunt un imparat trecut demult de linia de sosire. Probabil ca ma voi terzi din vis, si realitatea v-a fi acra, dar judecata nu pot sa primesc, ma astept sa am oameni buni si nu cei care-s transpirati de alergat, ma ridic usor, trag aer in piept si dau desteptarea celorlalti, ii iau de mana, ii car in spate, ce atata graba, privesc undeva in zare, un copac frumos, nevinovat, duios, pe ici colo se mai zareste cate ceva, auzandu-mi colegul: Sa treci prin viata nu-i usor, grabindu-te sa atingi ceva mergand inainte cu repeziciune, uite ca ajungi sa nu observi frumusetea drumului. Defapt are dreptate, nu? Satisfactia nu este linia de sosire, ci drumul parcurs, obstacolele si frumusetea traite pe acel drum. Parol ca am mainile reci, s-a facut frig deaodata, ma opresc. Amintindu-mi de mâini, va spun ca mainile care ajuta sunt mai sfinte decat gurile care se roaga. Daca tot mergem cu pasi inceti pe drum, de ce sa nu mai povestim. A! egoism, hm, nu va ganditi la rautate, ganditi-va ca am fost invatati si e scris in legi sa ne iubim aproapele, dar oare pe noi cand ne mai iubim?da, egoism, de ce te miri? Ochiul critic este un cersetor, fiindca daca se uita in oglinda, nu mai este incoronat. Sa te iubesti pe tine mai intai, fa-te tu bine, fiindca daca vrei sa iubesti trebuie sa fii tu mai intai vindecat ca sa poti vindeca pe celalalt.
Unde este bunatatea? de ce atunci cand ti se ofera te uiti in toate partile sa vezi daca mai are si altcineva ceea ce tu ai deja? Da, noi cei care am ramas in urma, simtim colbul lasat de cei care au fost pe aici. Ne grabim sa concluzionam, timbram, decidem pentru altii, dar rareori ne apropiem de acel om care are ceva de spus. Sa fiti intelegatori? hmm, as fi un nesimtit sa cer asta, pentru ca as cere si mai mult. Nu ne asteapta niciun podium la linia de sosire fiindca premierea a fost deja… Stai, observ pe cineva, nu o scap din ochi, ma asteapta? de ce sta pe loc? ah, este premiul meu, da! premiul ca acea persoana nu mi-a masurat distanda drumului, ci mi-a spus sa-i povestesc de acel copac duios, colbul respirat, ce mi-a spus colegul meu trezit de mine. Ce-am invatat din acest drum? Ca am castigat mai multe bogatii decat o medalie! Am sa traiesc si am sa invat orice detaliu neorbit de linia de sosire.