Pe cînd ziua cedează locul său, noaptea îşi începe a întinde ale sale mreje de văpăi. Peste ceva timp toţi se lasă învăluiţi de miracolul nopţii. Fiecare doarme visînd un anumit vis.Visurile pot fi cele mai mari dorinţe ascunse ale unor oameni sau fricile fiecăruia dintre noi. Era o noapte obişnuită ca şi fiecare, ma culcasem, aveam un noroc mare ca patul era chiar lîngă fereastră,iar dacă se întîmpla sa nu pot adormi, priveam lung pe fereastră,analizînd totul cu ochii. Fiecare noapte era începutul unei împăraţii. Luna de parcă te atrăgea spre somn, dorind să-ţi arate ce vis te aşteaptă. În curînd am adormit. De aici şi-au început a picta misterioasele picături de vis, ale sale poveşti, pe care grijuliu le transmiteau in gîndul meu. Ajungînd in mintea mea visul începu a-şi schimba direcţia,plecă spre inima. O simţire plăcută.De aici am început a patrunde în vis."Mă vedeam plutind prin negura ceţoasă, sub orizonul plumburiu. Un vis ca-n cea mai frumoasă poveste. De aici începu povestea visului meu. El un tînăr, frumos la faţă venea spre mine zîmbitor, aşa ciudat, simţeam că-l cheamă ceva spre mine. Eu tot fugeam prin ceaţă şi fugeam de iubire. Era ciudat, căci îl visasem pima oară, dar parcă-n vis a fost mereu al meu. Eram fericită şi chiar simţeam acea caldură a inimii lui. S-a apropiat încet de mine şi m-a îmbrăţişat, eu tot vroiam să fug de acest vis, să mă trezesc. La un moment uitasem că e vis, şi-am început a crede în realitate.Vorbeam cu el, frumosul meu ideal, Făt-Frumos, şi un înger drăguţ. Atunci trăiam în realitate sau eu aşa credeam, dar îl iubeam şi mă iubea, sau poate eu aşa credeam.Ce vis, ce taină şi ce mister, el mi-a furat inima mea, ma sarutat şi c-un sărut ma adormit şi doar al lui sărut mă va trezi. Realizasem pînă la sfîrşit ca iar e vis, era un timp cam lung de cînd îl ştiam şi niciodata nu am îndraznit să-i spun că-l plac. Iubirea mea era-n secret, şi-acea plăcere-n taină.Dar visul tot continua, iubeam si eu eram iubită, eram alături si ne zîmbeam,ca doi copii rîdeam, ne veseleam şi ne plimbam pe drumuri necunoscute. El îndrazni să-mi zică că mă iubeşte, şi-n schimb eu tot, la fel, i-am spus. Acea persoană îmi era cunoscută, eu o ştiam." Ca şi acum ţin minte bine visul acela.O poveste de dor, de dragoste, care şi-a înfipt radacinile in inima mea adînc, precum un timbru se lipeşte de scrisoare.Dimineaţa şi-a ivit iarăşi faţa spre ferestra mea. Visul meu şi-a terminat pictura sa. M-am trezit cu zimbet pe faţă, căci mi-am visat iubirea ce o doream atît de mult, dar după un timp zîmbetul îmi dispăruse, căci în real iubeam persoana ce mă ignora, şi nici habar n-avea ca îl iubeam. Un vis ce niciodata nu va vedea realitatea. Lacrimile curgeau şi eu priveam pe fereastră, vedeam o dimineaţă pustie, după un vis de dor. Şi am realizat ca visul meu se va inplini doar că în viitorul niciodată. Şi mulţi au spus, şi mulţi vor zice chiar de visezi iubind în vis, aceasta e o dorinţă, şi o enigma a inimii. Vis- dorinţă, taină şi mister pe care-n veci eu îl voi ţine minte. {Creaţie proprie}
Laura 👑
"Povestea visului meu"
Pe cînd ziua cedează locul său, noaptea îşi începe a întinde ale sale mreje de văpăi. Peste ceva timp toţi se lasă învăluiţi de miracolul nopţii. Fiecare doarme visînd un anumit vis.Visurile pot fi cele mai mari dorinţe ascunse ale unor oameni sau fricile fiecăruia dintre noi.
Era o noapte obişnuită ca şi fiecare, ma culcasem, aveam un noroc mare ca patul era chiar lîngă fereastră,iar dacă se întîmpla sa nu pot adormi, priveam lung pe fereastră,analizînd totul cu ochii. Fiecare noapte era începutul unei împăraţii. Luna de parcă te atrăgea spre somn, dorind să-ţi arate ce vis te aşteaptă. În curînd am adormit. De aici şi-au început a picta misterioasele picături de vis, ale sale poveşti, pe care grijuliu le transmiteau in gîndul meu. Ajungînd in mintea mea visul începu a-şi schimba direcţia,plecă spre inima. O simţire plăcută.De aici am început a patrunde în vis."Mă vedeam plutind prin negura ceţoasă, sub orizonul plumburiu. Un vis ca-n cea mai frumoasă poveste. De aici începu povestea visului meu. El un tînăr, frumos la faţă venea spre mine zîmbitor, aşa ciudat, simţeam că-l cheamă ceva spre mine. Eu tot fugeam prin ceaţă şi fugeam de iubire. Era ciudat, căci îl visasem pima oară, dar parcă-n vis a fost mereu al meu. Eram fericită şi chiar simţeam acea caldură a inimii lui. S-a apropiat încet de mine şi m-a îmbrăţişat, eu tot vroiam să fug de acest vis, să mă trezesc. La un moment uitasem că e vis, şi-am început a crede în realitate.Vorbeam cu el, frumosul meu ideal, Făt-Frumos, şi un înger drăguţ. Atunci trăiam în realitate sau eu aşa credeam, dar îl iubeam şi mă iubea, sau poate eu aşa credeam.Ce vis, ce taină şi ce mister, el mi-a furat inima mea, ma sarutat şi c-un sărut ma adormit şi doar al lui sărut mă va trezi. Realizasem pînă la sfîrşit ca iar e vis, era un timp cam lung de cînd îl ştiam şi niciodata nu am îndraznit să-i spun că-l plac. Iubirea mea era-n secret, şi-acea plăcere-n taină.Dar visul tot continua, iubeam si eu eram iubită, eram alături si ne zîmbeam,ca doi copii rîdeam, ne veseleam şi ne plimbam pe drumuri necunoscute. El îndrazni să-mi zică că mă iubeşte, şi-n schimb eu tot, la fel, i-am spus. Acea persoană îmi era cunoscută, eu o ştiam." Ca şi acum ţin minte bine visul acela.O poveste de dor, de dragoste, care şi-a înfipt radacinile in inima mea adînc, precum un timbru se lipeşte de scrisoare.Dimineaţa şi-a ivit iarăşi faţa spre ferestra mea. Visul meu şi-a terminat pictura sa. M-am trezit cu zimbet pe faţă, căci mi-am visat iubirea ce o doream atît de mult, dar după un timp zîmbetul îmi dispăruse, căci în real iubeam persoana ce mă ignora, şi nici habar n-avea ca îl iubeam. Un vis ce niciodata nu va vedea realitatea. Lacrimile curgeau şi eu priveam pe fereastră, vedeam o dimineaţă pustie, după un vis de dor. Şi am realizat ca visul meu se va inplini doar că în viitorul niciodată.
Şi mulţi au spus, şi mulţi vor zice chiar de visezi iubind în vis, aceasta e o dorinţă, şi o enigma a inimii. Vis- dorinţă, taină şi mister pe care-n veci eu îl voi ţine minte.
{Creaţie proprie}